expeditie mont blanc – pregatiri


Cuprins

  1. expeditie mont blanc – bucuresti – chamonix
  2. expeditie mont blanc – pregatiri
  3. expeditie mont blanc – Tete Rousse, prima zi de urcare
  4. expeditie mont blanc – varful
  5. expeditie mont blanc – cateva concluzii
  6. pagina de feisbuc – sa dai like daca iti place🙂

Desi poate multi asteptati cu infrigurarea descrierea, de fapt, urcarii catre varf, am sa mai prelungesc un pic suspansul, cu o serie de informatii utile, necesare pregatirii, nu neaparat fizice.

Vremea

Unul dintre cele mai importante aspecte la o astfel de expeditie e vremea. Noi am urmarit meteoblue pentru informatii generale si sectiunea meteo de pe site-ul Compagnie de Mont Blanc pentru informatii detaliate. Prognoza este pentru 3 zile, fiind prezentata sub forma grafica. Exista si o versiune text, mai detaliata. Prognoza pare destul de bine pusa la punct. In urma sfatului unui prieten, odata ajunsi in Saint Gervais, am cautat „casa ghizilor” ca sa cerem informatii despre vreme. In cazul nostru se cheama „Maison de Saint Gervais”. Sursa lor de informatii era exact aceeasi, deci putem spune ca e o sursa legitima.

Echipament – haine

In afara hainelor normale de iarna pe care le folosim la munte(parazapezi, suprapantaloni, geaca), toti trei am avut bluze si pantaloni de corp, cu continut variabil de lana. Toate acestea au fost achizitionate de la Decathlon din Bucuresti. De asemenea, cel putin pentru mine, ciorapii de lana au fost f importanti. Suplimentar, am mai avut supramanusi, dar nu a fost nevoie sa le folosim. Am mai avut: cagula dim bumbac, caciula din windstopper, ochelari de soare, 2 polare si tricouri.

Echipament – tehnic

Acesta e un fel de clasic, ca sa zic asa. Si clar: casca, ham, frontala, coltari, piolet, bete de tura (utile, nu neaparat necesare), coarda, zelb, ceas cu altimetru (util, dar nu necesar).

Echipament – trusa medicala

Cu mici variatii, cred ca sunt chestii destul de generale. Fiecare poate adapta nevoilor sale, iar lista nu e valabila doar pentru o astfel de expeditie: nurofen pentru raceala, ketonal, smecta, furazolidon, upsarin, vitamina c efervescenta, fastum gel, tonsilotren (homeopat pentru dureri in gat), tantum verde, apa oxigentata, bandaj elastic, pansamente cu rivanol, pansamente sterile, fasa, baneocin, d-ala de lipit…nu mai stiu acum cum ii zice🙂.

Tramvaiul Mont-Blanc

Noi am ales ruta clasica. Argumentul principal a fost faptul ca era mai facila pentru noi care nu stiam cum urma sa ne comportam la altitudine.

Posibilitatile de acces in traseu sunt doua: cu trenuletul din Le Fayet sau Saint Gervais sau cu telecabina din Chamonix, pana la Bellevue. Apoi tot cu trenuletul.

Doar daca nu aveti vreo afinitate deosebita pentru telecabina, cel mai in regula mi se pare cu trenuletul. Ca pret si durata, se ajunge cam tot acolo. Orarul si preturile pentru trenulet se gasesc aici. Durata e de cca o ora si 15, o ora si 20 de minute. Din Saint Gervais, se urca de la cca 700m altitudine la 2300m. Pentru cei care isi lasa masina in Saint Gervais, e util de stiut ca in centru, relativ aproape de gara, exista o parcare cu vreo 200 si ceva locuri. Gratuite. Apoi exista o parcare cu vreo 40-50 de locuri chiar la gara, insa e posibil sa fie ocupata. Apoi mai exista o parcare tot a garii, la cca 100m de gara, amenajata pe iarba, intre copaci, deci si umbra. Catre aceasta exista indicatoare. Ambele parcari sunt gratuite. Noi am lasat masina in parcarea „La iarba”, mai multe zile.

Sunt trei trenulete care fac naveta – Marie, Jeanne si Anne. Noi am surprins-o pe Jeanne in actiune.

Refugiile

Pe ruta clasica exista 4 refugii/cabane. Informatii despre ele se obtin de pe pagina Les refuges du massif de Mont-Blanc.

Cele mai utilizate sunt Tete Rousse si Gouter, Gouter fiind cel mai aglomerat. La ambele se poate sta in regim de demi pensiune sau doar stat peste noapte ori mancat. Preturile nu sunt tocmai mici, intrucat aprovizionarea se face cu elicopterul. O sticla cu apa la 1.5l costa cca 5 eur. O masa ajunge undeva pe la 30 de eur. Ni s-a spus ca mancarea mai buna este la Tete Rousse.

Ambele refugii au undeva pe la 90-100 de locuri de cazare. La Gouter se construieste un refugiu nou, pe trei niveluri si urmeaza a fi dat in folosinta in 2012. Are 120 de locuri. Actualul refugiu urmeaza a fi daramat. Din ce am vazut, insa, nu cred ca noul refugiu va fi gata in 2012. Lucrarile nu pareau foarte avansate.

Anul acesta, zapada incepea de la Tete Rousse, adica 3100. La Tete Rousse exista zona autorizata de camping si se pot folosi facilitatile din refugiu- toaleta, sala de mese unde am mancat din ce aveam noi. La Gouter, la fel, nu ni s-a interzis nimic. Singurul amendament este ca in ambele refugii te descalti inainte de intrare de coltari si de bocanci. La Tete Rousse exista dulapuri in care se pot depozita diverse lucruri, in masura in care sunt libere. Au si chei, si in schimbul unei monede de 1 eur, folosesti dulapul. Moneda care va fi returnata.

Gouter este foarte aglomerat, dar poti manca si folosi toaletele. Un ceai costa 4 eur si ti-l da intr-un bol mare de supa. O omleta era pe undeva pe la 15 eur. La Gouter nu se fac rezervari decat pentru o noapte si e destul de greu de prins loc. Noi am sunat de mai multe ori inainte sa plecam si nu am gasit loc. Cei de la refugiu vand inclusiv locurile din sala de mese la 28 eur/pers. Regimul e draconic, dar probabil ca e greu sa te intelegi cu atatia oameni. La ora 1, in sala de mese incepe forfota. La 01:40 se aprinde lumina si ultimii care dorm sunt treziti, intrucat la ora 2 se da micul dejun celor care l-au platit si sala trebuie sa fie libera. Pe la 02:30 incep plecarile spre varf. Tu, care vrei sa te odihnesti, dupa ce ai vorbit cu cei care au grija de refugiu, poti capata un pat in care sa dormi bine pana dimineata. Buna strategia, nu? Evident, ea poate fi aplicata daca pleci mai tarziu pe varf sau daca vrei sa stai peste noapte la Gouter cand cobori de pe varf.

Traseul

In mare, pe ruta clasica etapele sunt clare.

1. Le Fayet/Saint Gervais (700) – Nid d’Aigle (2300, 1.5h)

2. Nid d’Aigle – Baraque des Rognes (2800, 1h) –  Tete Rousse (3200, 2.5h)

3. Tete Rousse – Gouter(3800, 3.5h)

4. Gouter – Vallot(4400, 3h) – Mont Blanc (4800, 2h)

Prima etapa nu ridica absolut nicio problema, decat daca pierzi trenuletul si trebuie sa astepti. Aici exista un prim post de informatii privind muntele. Post inseamna ca e cineva acolo, cu o geaca pe care scrie info mont blanc si de la care poti afla informatii.

A doua etapa este o urcare in gol alpin, pe o poteca bine batuta. Se urca in continuu, fara portiuni plate si destul de pronuntat. Daca ai rucsac greu, urcarea va fi destul de grea. Peisajul e in mare parte format din bolovani si, din loc in loc, capre ibex, invatate cu oamenii. In partea dreapta a pantei se vede ghetarul care se scurge. Poteca e bine conturata, iar din loc in exista semne rosii si momai. Chiar inainte de Tete Rousse, mai exista un post de info mont blanc.

A treia etapa este partea cea mai tehnica a traseului. Practic, traseul urca cca 700m, iar lungimea e de 800m. Se urca de-a lungul unei creste, destul de expuse. In stanga e marele culoar, care se traverseaza la cca 20 min dupa plecarea de la Tete Rousse. Traversarea are cca 50m, insa e posibil sa cada pietre. Partea stanga e considerata zona sigura a culoarului. Pe masura ce te apropii de Gouter, apar si cablurile. Drumul e marcat cu semne rosii, dar si cu semne de coltari pe pietre. Pe alocuri se mai vede si un pic de poteca. Cu rucsac usor aceasta portiune nu prezinta dificultati, insa necesita atentie. Eu as clasifica-o ca o Strunga Dracului muuuult mai lunga si mai expusa, in unele locuri. Cablurile sunt destul de utile, mai ales pentru asigurari, cand se fac ambuteiaje.

Cateva poze, din diferite perspective.

A patra etapa este si cea mai lunga. Aici ar trebui sa se faca simtita diferenta de altitudine. Tot traseul este o urcare continua, destul de dura. Pana la Vallot nu e nicio problema, se merge pe ghetar. Nu am vazut in drum decat cateva crevase. Una din ele e traversata de poteca. Poteca e foarte bine conturata si traficul e destul de intens. De la Vallot, drumul devine mai expus. Uneori se merge din terasa in terasa si mai sunt unele portiuni plate. Urcare finala este pe creasta Bosses si este o poteca de cca 30-50cm, cu pante in stanga si dreapta. Probleme pot aparea cand e trafic intens. Urcarea e destul de dura.

Alte informatii

Am gasit o descriere foarte detaliata a traseului si pe care v-o recomand. Este foarte exacta si utila, prezentand chiar si o impartire foarte buna pe etape – Climbing Mont Blanc.

Alte resurse pe care le-am mai studiat – poze de pe net, filmulete, descrieri pe carpati.org si cum se comporta organismul la altitudine peste cea cu care suntem noi obisnuiti.

De asemenea, am cumparat o harta de buzunar, de la receptia camping-ului. Harta era in format mic si era publicata de Institutul Geografic National (Francez). Din ce am vazut, acestea pareau sa fie cele mai bune harti. Pretul a fost cca 8 eur (modelul prezentat in link este cel mare, de aceea si mai scump; cele doua editii sunt, insa, identice). Harta este cea de mai jos. Evident, aici e doar detaliu cu Gouter si Mont Blanc. Si o schita a muntelui.

<< Articolul precedent Articolul urmator>>

Posted on 2011/08/19, in sport and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s