invat sa schiez (4)

Iata ca a sosit si vremea ultimului articolo. De ce asa de tarziu? Am vrut sa prezint impresii si din acest sezon, dupa aproape 1 an de pauza de la ultima zi de schiat.

In articolul anterior am scris despre cele doua zile in care am studiat impreun cu instructorul meu, Vasi.

Euforic, dupa prima coborare, am decis, in cursul saptamanii ce a urmat acelei lectii, sa plec o zi la munte sa schiez. Era miercuri.

Am pus claparii in rucsac, betele le-am legat pe rucsac, schiurile pe umar si am mai imprumutat o pereche de ochelari.

De dimineata – micul dejun normal, apoi luat la mine 2 senvisuri, o sticla de 1/2 cu apa, un snickers in buzunarul gecii si un mar.

Am plecat cu acceleratul pe la 07:30, iar la 10 eram pe partie. Rucsacul si bocancii i-am lasat la singurul centru de inchiriere care era deschis atunci si am pornit spre telescaun.

Emotiile cresteau cu fiecare pas. Mai stiu? Nu mai stiu? O sa cad? O sa-mi rup ceva?

Am luat o singura urcare intai, sa vad starea partiei. Domnul care era la casa m-a dojenit amical – „Partia e excelenta, ia-ti mai multe”. Am ramas, insa la o urcare, nefiind sigur ca sunt in stare s-o fac si pe aia.

Asa ca iata-ma in telescaun, in drum spre start. Lume nu era mai deloc, nici pomeneala de coada.

Ajuns sus…mi-am tinut respiratia si am pornit…alunecam din nou. Partia, intr-adevar, excelenta. Iar eu alunecam. Mai bine ca duminica, nu uitasem nimic. A fost minunat. Asa ca la sosire, am mai luat inca o cartela cu 5 urcari si 1 bonus.

Cu fiecare coborare pe care o faceam, ma simteam din ce in ce mai bine. Capatam experienta, alunecam din ce in ce mai usor. La inceput mai mult in plug. Apoi, pe la jumatatea celei de-a patra coborari, au inceput, oarecum natural, sa iasa cristianele. Vasi imi aratase, exersasem un pic, dar nu foarte mult.

Ocazional, mai cadeam. Ma ridicam si mergeam mai departe. Mai luam o gura de zapada, una de snickers. Era minunat. La telescaun, nu era coada deloc. Iar pe partie erau doar cativa schiori.

Pe la doua si ceva am terminat si m-am intors la gara. Am mancat senvisurile, si am luat primul tren spre Bucuresti. Am ajuns pe la 18, cand inca unii nu terminasera ziua de lucru. Eu terminasem, insa, prima zi de schi. O zi minunata. Si eram si intreg. Mai mult, am chiar si poza, facuta de la Bucuresti 😀

A doua zi de schi s-a intamplat dupa cca 2-3 saptamani, intr-o sambata. Scenariul asemanator. Am plecat cu masina. Fiind final de sezon, parcarea a fost gratuita. Partia – destul de libera. Am luat cartela de 10 cu bonus 3 pe care am facut-o jumi-juma cu var-miu. Cand partia a inceput sa se aglomereze, am plecat spre Bucuresti. Am adaugat, insa, inca vreo 5 ore de schiat.

Sezonul 2009-2010 s-a terminat fara a mai fi apucat sa schiez, desi mi-ar fi placut sa ma duc in Valea Dorului.

A urmat, apoi, salonul moto. Nu are legatura cu schiul, evident. Dar mi-am luat ochelari de schi de la unul din expozanti. Uvex, lentila dubla, portocalie. Pret, 100 de lei.

Din martie incepusem sa urmaresc piata de schiuri second hand, pe okazii.ro. Am urmarit o perioada, apoi, ocupat cu excursiile de vara, am uitat. Prin noiembrie-decembrie 2010, am inceput sa urmaresc din nou, iar la jumatatea lui decembrie am achizitionat de la Winteroutlet o pereche de schiuri second hand K2 Escape, legaturi Marker. Pret 330 de lei, cu transport inclus din Brasov.

Ieri, 13.02.2011, la aproape un an de cand am inceput sa studiez schiul, am reusit sa ajung din nou pe o partie. Tot Kalinderu, dar cu echipamentul meu. Viscolul de sambata a speriat, probabil pe multi. Foarte bine, intrucat ziua a fost minunata pentru schiat. La fel si partia. Aglomeratia, aproape inexistenta la telescaun. Mai mult, la orele 12 cand s-a aglomerat un pic, au marit viteza telescaunului. Pe partie, erau ceva schiori si un numar, as estima eu, egal de snowboarderi. Partia foarte buna, un pic de gheata in unele zone, dar nimic devastator.

M-am bucurat foarte tare sa vad ca reusesc sa imi aduc aminte. Primele viraje le-am luat in plug, apoi, insa, am reinceput incet-incet sa fac cristiane si sa-mi aduc aminte cum se facea. Senzatia de placere s-a pastrat. Nu mi-a fost foame, nu mi-a fost sete. Dupa 13 coborari, am plecat spre casa, multumit.

Simt ca progresez. Evident, fac si greseli. Felicia m-a dojenit la un moment dat – „Ce faci cu mainile alea-n spate? Tine-le in fata!”. E clar ca mai am multe de invatat si ca mai am de lucrat la stil. In acest moment, sunt multumit. Vreau sa mai acumulez inca vreo cateva ore sezonul acesta de schiat singur. Sezonul urmator, voi mai lua cateva ore, sper tot cu cei care m-au initiat.

In final, as vrea sa scriu un pic de partia Kalinderu. Din informatiile care tot circula pe net in timpul sezonului, aceasta pare a fi una dintre cele mai intretinute partii de pe Valea Prahovei. Desi nu foarte lunga (1500m) si cu o diferenta de nivel de 295m, mi se pare o partie destul de buna pentru incepatori, chiar daca e clasata ca nivel mediu. Ofera portiuni line, dar si abrupte. Acestea, insa, pot fi ocolite sau abordate astfel incat sa nu prezinte risc. De fiecare data cand am fost, zapada s-a rpezentat intr-o stare buna, datorita tunurilor de zapada si a faptului ca folosesc ratrack-uri. O strategie interesanta e legata de faptul ca au amenajat si un derdelus pentru saniute, in partea superioara a partiei, fiind separat foarte bine de restul partiei. Avantajele sunt evidente, pentru toata lumea. Ce mi-ar placea referitor la aceasta partie – sa fie mai lunga si un pic mai ieftina.

Revenind la schiat, as vrea sa evidentiez cateva lucruri:

  • e important sa stii sa virezi, dar, la inceput, e mai important sa stii cum sa franezi
  • panta trebuie folosita in avantajul tau – de exmplu, daca o iei aiurea, stii ca indreptand varfurile schiurilor in sus si cozile in josul pantei, te ve opri
  • monitorul e important pentru ca te invata tehnicile de baza si o serie de repere care devin greu de uitat; comparativ cu prietenii binevoitori, ei stiu sa explice mai bine si sa-ti dea repere mai bune
  • pozitia pe schiuri e importanta – ea face diferenta intre a cadea si a aluneca; de ex, e foarte probabil sa cazi cand te lasi pe spate.

Cam asta ar fi inceputurile mele in ale schiului.

As vrea sa fac un rezumat, referitor la echipament si costuri:

  • o oferta buna m-a determinat sa iau ore cu instructor, cca 350 de lei
  • clapari noi, la reduceri, cca 400 de lei
  • ochelari noi, 100 de lei
  • bete telescopice, detinute de dinainte, 150 de lei
  • schiuri second hand, 330 de lei
  • pantaloni, jacheta, manusi, bluza de corp, cagula – detinute de dinainte
  • urcari, deplasari, cazari, masa – nu se pun ca variaza mereu
  • placerea – nepretuita.

E posibil sa te mai intereseze:

Anunțuri

Posted on 2011/02/14, in sport and tagged . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s