invat sa schiez (3)

Revin, dupa ceva vreme, cu seria despre cum invat sa schiez. Un amic, imi zicea ca in ritmul in care scriu aceste articole, ma va apuca vara si nu termin. Ei bine, s-a inselat. Vara a trecut si, mai mult, a inceput sezonul urmator.

Voi continua, insa, cu procesul meu de invatare. Incantat peste masura de primele ore de schi, mi-am cumparat clapari, asa cum am povestit in episodul anterior. Am luat legatura, apoi, cu Vasi, instructorul cu care am studiat primele ore si am convenit sa ne intalnim la Busteni, pentru doua zile consecutiv, in care se va ocupa de mine.

Un argument foarte important a fost pretul foarte bun pentru doua zile.

Acestea fiind spuse, m-am prezentat inca de vineri in Busteni, ca sa imi aduc aminte ce am studiat in urma cu 5 zile. Lucrurile meregau destul de bine, nu cadeam si chiar reuseam sa fac miscarile invatate anterior. Asa incat asteptam cu nerabdare ziua de sambata, cand urma sa incep efectiv cursurile.

Am luat de la un prieten o pereche de schiuri mai vechi, carve, insa pentru performantele mele, erau ok, chiar daca erau un pic „obosite”, atat schiurile, cat si legaturile. Calul de dar nu se cauta la dinti, insa. Asa ca m-am descurcat cu ele.

Ziua de sambata a fost crunta. Pe cat de incantat eram in urma cu o saptamana si vineri, cu o zi inainte, pe atat de deznadajduit eram sambata seara cand am avut senzatia ca nu voi fi niciodata in stare sa schiez. Nu progresam deloc, nu eram in stare sa virez. Doar oprirerea iesea cat de cat. Ratam viraj dupa viraj. Vasi, insa, era foarte rabdator. Mai luam pauza, mai studiam, mai beam un ceai, urcam mai sus, ba mai cadeam. La un moment dat, am urcat toata panta de la finalul partiei Kalinderu. Apoi am coborat-o. Nu imi mai aduc aminte cum. :)) Dar sambata a fost o zi grea.

Duminica dimineata la fel. Am zis ca noapte e un sfetnic bun. Aiurea. Mergea din ce in ce mai rau. Nimic din ce studiasem sambata nu se prinsese de muschii mei. Dar nimic. Am luat pranzul, am baut ceai, ne-am odihnit. Apoi, Vasi, cutezator a zis „Gata, urcam!”. „Unde?” intreb eu mirat. „Cu telescaunul!”

Si asta a fost. Am ajuns in varf. Ma uitam la panta. Toti vajaiau pe langa mine. Si am inceput coborarea. Vasi, in fata mea, ma ajuta. Si coboram. In sfarsit, schiam! De la 10 ani imi doream sa fac asta. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Coborarea a durat cam o 45 de minute, zic eu. Dar a meritat. A reprezentat premiul pentru 3 zile in care mai mult m-am chinuit. A fost singura coborare din acea zi. Dar a fost o coborare pe schiuri, fara probleme majore.

Si, multumita lui Vasi, am reusit sa incep sa invat sa schiez.

Ce urmeaza? Prima zi la schi si completarea echipamentului.

PS: chiar dupa ce am terminat acest articol de scris, am primit pe mail o felicitare de la cei care mi-au deschis ochii in ale schiului, felicitare pe care o atasez.

E posibil sa te mai intereseze:

Anunțuri

Posted on 2010/12/23, in sport and tagged . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Foarte frumos scris si emotionant!

    Sper ca in acest an sa iti reiei curajul si forta pentru a merge mai departe!

    Sarbatori cu bine!

    Felicia Farcas

  2. :-ss:-sss:-ss mie frica de moor.. maine plec la brasov… si imi doresc foarte tare sa invat sa schiez… prietena mea stie foarte foarte bine, schiaza de mica:-s si am facut si un „pariu” cu ea ca invatz foarte repede.. insa m am informat si e mai greu decat imi pare mie..:-s practic foarte multe sproturi la nivel mai ridicat decat mediu insa.. imi iau emotzii pe zi ce trece:-ss … spune mi! e asa greu cum zice toata lumea?:-ss la inceputul lunii viitoare o sa revin cu… concluziile:)) si mica sau lunga povestioara:”>

    • salut

      cu monitor e cel mai simplu si sigur, iar curba de invatare e mai buna; asa ca eu recomand monitor;

      iar de greu, nu e greu; trebuie doar rabdare

      succes!

  3. esti tu mai tipicar mai…ma bucur ca ti-a prins bine monitorul, dar eu una nu mi-as lua si nici nu as avea rabdare sa stau 3 zile la baza partiei morfolindu-ma prin zapada 😛
    ca urmare prima iesire din viata mea cu placa s-a intamplat tot la Busteni pe Kalinderu, insa am luat direct telescaunul, m-am proptit in capul partiei, mi-am montat placa si evident am injurat de toate alea, am blagoslovit-o pe sor-mea ca m-a incurajat sa urc de nebuna fara sa fi pus vreodata placa in picioare si inca pe o partie asa abrupta in partea de sus, m-am rugat sa ajung jos intreaga (sau macar fara defectiuni majore) si mi-am dat drumu.
    Nu va abalati…am cazut dupa 1 m :)) si am cazut din nou dupa inca 1 m…si tot asa…. durata totala a primei coborari: 30 min.
    Insa….cel mai important…durata totala a celei de a 2-a coborari: 10 min :D…si mai departe este istorie
    Nici sor-mea nu a invatat sa schieze cu monitor…noi am fost mai degraba vazand si facand (evident in prealabil ni se explicasera principalele aspecte teoretice de catre prieteni cunoscatori).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s