Monthly Archives: Decembrie 2010

invat sa schiez (3)

Revin, dupa ceva vreme, cu seria despre cum invat sa schiez. Un amic, imi zicea ca in ritmul in care scriu aceste articole, ma va apuca vara si nu termin. Ei bine, s-a inselat. Vara a trecut si, mai mult, a inceput sezonul urmator.

Voi continua, insa, cu procesul meu de invatare. Incantat peste masura de primele ore de schi, mi-am cumparat clapari, asa cum am povestit in episodul anterior. Am luat legatura, apoi, cu Vasi, instructorul cu care am studiat primele ore si am convenit sa ne intalnim la Busteni, pentru doua zile consecutiv, in care se va ocupa de mine.

Un argument foarte important a fost pretul foarte bun pentru doua zile.

Acestea fiind spuse, m-am prezentat inca de vineri in Busteni, ca sa imi aduc aminte ce am studiat in urma cu 5 zile. Lucrurile meregau destul de bine, nu cadeam si chiar reuseam sa fac miscarile invatate anterior. Asa incat asteptam cu nerabdare ziua de sambata, cand urma sa incep efectiv cursurile.

Am luat de la un prieten o pereche de schiuri mai vechi, carve, insa pentru performantele mele, erau ok, chiar daca erau un pic „obosite”, atat schiurile, cat si legaturile. Calul de dar nu se cauta la dinti, insa. Asa ca m-am descurcat cu ele.

Ziua de sambata a fost crunta. Pe cat de incantat eram in urma cu o saptamana si vineri, cu o zi inainte, pe atat de deznadajduit eram sambata seara cand am avut senzatia ca nu voi fi niciodata in stare sa schiez. Nu progresam deloc, nu eram in stare sa virez. Doar oprirerea iesea cat de cat. Ratam viraj dupa viraj. Vasi, insa, era foarte rabdator. Mai luam pauza, mai studiam, mai beam un ceai, urcam mai sus, ba mai cadeam. La un moment dat, am urcat toata panta de la finalul partiei Kalinderu. Apoi am coborat-o. Nu imi mai aduc aminte cum. :)) Dar sambata a fost o zi grea.

Duminica dimineata la fel. Am zis ca noapte e un sfetnic bun. Aiurea. Mergea din ce in ce mai rau. Nimic din ce studiasem sambata nu se prinsese de muschii mei. Dar nimic. Am luat pranzul, am baut ceai, ne-am odihnit. Apoi, Vasi, cutezator a zis „Gata, urcam!”. „Unde?” intreb eu mirat. „Cu telescaunul!”

Si asta a fost. Am ajuns in varf. Ma uitam la panta. Toti vajaiau pe langa mine. Si am inceput coborarea. Vasi, in fata mea, ma ajuta. Si coboram. In sfarsit, schiam! De la 10 ani imi doream sa fac asta. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Coborarea a durat cam o 45 de minute, zic eu. Dar a meritat. A reprezentat premiul pentru 3 zile in care mai mult m-am chinuit. A fost singura coborare din acea zi. Dar a fost o coborare pe schiuri, fara probleme majore.

Si, multumita lui Vasi, am reusit sa incep sa invat sa schiez.

Ce urmeaza? Prima zi la schi si completarea echipamentului.

PS: chiar dupa ce am terminat acest articol de scris, am primit pe mail o felicitare de la cei care mi-au deschis ochii in ale schiului, felicitare pe care o atasez.

E posibil sa te mai intereseze: