resursele (punct).

Poate ar fi fost normal să continuu. Titlul ar fi trebuit să fie „resursele umane”. Dar am preferat să nu. M-am înscris pe linia actuală. Cre’ că m-au îndoctrinat. Sau poate nu.

Mă întreb, destul de des în ultima vreme, care este capitalul cel mai important al unei companii, al unei firme, al unei corporaţii, numiţi-o cum o fi…Să fie oare clădirile? Proprietăţile? Banii? Acţionarii? Conducerea? Sau resursele(umane?!!?)

Eu cred că resursele umane. De ce spun asta? Cum s-ar putea desfăşura activitatea firmei respective dacă nu ar mai fi zi de zi aceeaşi oameni? Angajări nu se fac la noi de pe o zi pe alta, nu există specialişti pe domenii şi să zici că în două zile angajezi 30 de oameni buni care să fie productivi de a doua zi…

În aceste condiţii, mă întreb, ce îl costă pe un manager să spună două vorbe bune unui subaltern? Să se poarte frumos cu el? Să dialogheze cu el şi nu să-i ordone? De ce în România managerii uită că sunt şi ei oameni? De ce trebuie să încerce să-i facă pe ceilalţi să se simtă inferiori? Doar pntru că ei au ajuns pe un post de conducere? Sau pentru că nu au o şcoală de manager? Sau pentru că, dacă ai ajuns pe o poziţie de conducere, ai bani şi, gata, eşti superior oricăruia care câştigă mai puţin de cât tine?

Poate un post de conducere ne face să uităm că suntem oameni?

Cred că un manager bun, în primul rând, trebuie să ştie să fie Om. Apoi, trebuie să ştie să se înconjoare cu oameni care să facă treabă. Trebuie să înţeleagă echipa şi să creeze o atmosferă bună de lucru. Trebuie să ştie cum să canalizeze eforturile echipei pentru atringerea scopului. Şi trebuie să se muleze şi el după echipă, nu numai echipa după el. Trebuie să ştie să vorbească cu oamenii şi trebuie să ştie să se facă ascultat, nu însă prin ameninţări. Şi probabil că mai sunt şi multe alte caracteristici, dar care îmi scapă acum.

Câţi aşa-zişi manageri au urmat un curs de management sau măcar au pus mâna pe o carte de management?

Câte întreprinderi(româneşti) sunt în stare să prezinte cuiva, care vrea să se angajeze la ei, un program solid de pregătire profesională? Sau să prezinte proiectele viitoare?

Tu ce părere ai? Oare au managerii de la noi pregătirea să devină manageri? Oare sunt ei pregătiţi să devină manageri?(atât moral, cât şi educaţional). Eu cred că nu. Cel puţin nu marea majoritate.

Posted on 2008/12/16, in păreri and tagged , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Eu activez in domeniul educatiei managerilor si pot sa iti confirm ca intr-adevar asta este una dintre nevoile cele mai acute. O parte mare din managerii actuali nu a avut o experienta de lucru cu subalterni. Cu toate ca pare usor, trebuie sa ai o pregatire solida sa spui „o vorba buna”. Oricum, ai dreptate cand spui ca inainte de toate trebuie sa fii om. Nu uita, totusi, ca si managerul are deasupra lui un sef. Problema este uneori legata de cultura organizatiei si nu neaparat doar de pregatirea unui om in parte. Sunt multe de dezbatut. Eu sunt pe baricade.🙂

    • Cultura organizaţiei…acea cultură e importată din alte corporaţii. Se importă, însă, doar ce ne convine. Dacă organizaţiile noastre nu asigură pregătire profesională pentru executanţi, de ce ar asigura pentru manageri? Poate pentru că le e frică că acel om va deveni mai bun, iar la prima ofertă mai mare o să plece. Atunci de ce nu-i asigură un climat bun de lucru? Companiile străine de la noi, în general, asigură o grămadă de cursuri, au planuri de pregătire profesională…
      Eu înţeleg că (aproape) toţi au un şef deasupra. Atunci, ei aplică regula „dacă ăla se poartă naşpa cu mine, mă port şi eu la fel cu ăia mai mici”? E ca în trafic…dacă merţanul depăşeşte coloana, eu de ce nu aş depăşi-o? Şi încotro ne îndreptăm în felul ăsta? Eu, sincer, nu cred că e direcţia cea bună…

  2. Cand spui ca resursele umane te gandesti chiar la resurse nu la departament nu ?
    Nu cred ca chestia cu managerii e in general o problema in Romania ( cel putin din punct de vedere al infatuarii ). Ideea este ca in general la noi managerii sunt alesi ca fiind oamenii cei mai buni intr-un domeniu : nu conteaza daca oameni aia au aptitudini de manangeri de comunicare , etc. Pentru mine un manager nu trebuie sa stie mare lucru din ce fac eu – mai ales ca fiind manager nici nu cred ca are timpul sa faca ce fac eu ( nu cred in ideea ca toti managerii sunt oameni care nu fac altceva decat sa stea toata ziua ).
    Ceea ma deranjeaza la majoritatea managerilor este ca sunt foarte prefacuti , in sensul ca atitudinea lor variaza de la o zi la alta in functie de ce nevoie au de tine , insa probabil ca asta a fost si unul dintre motivele pentru care ajung unde ajung ( nu generalizez insa ).
    Nu prea ma pot pune in pielea lor insa sunt de acord ca omul cu cat avanseaza in viata si castiga mai bine si are un alt statut isi schimba si standardele insa in relatiile umane nu cred ca ar trebui sa fie valabil.
    Majoritatea managerilor ( aici vorbesc in general de oamenii cu bani – chiar daca nu toti managerii sunt oameni cu bani ) au ajuns unde au ajuns probabil datorita unor conjuncturi favorabbile si nu sunt pregatiti pentru statutul oferit. In plus de asta in Romania daca ai bani si nu arati si „la dusmanii tai” atunci degeaba ai.
    Oricum si firma are de pierdut : daca lucrez sub stres amenintare cu un om care nu imi place atunci nici randamentul meu nu este 100%.

    Sunt convins insa ca nu este un adevar general valabil numai pentru Romania ( poate pentru Romania in special si pentru firma la care cred ca faci tu referire si mai in special😛 ). De exemplu unde a lucrat prietena mea de 2 luni angajatii sunt tot timpul facuti incompetenti amenintati cu concedierea, etc (seful e francez). In momentul in care 3 angajati si-au dat demisia nu stia cum sa faca sa ii mai intoarca. Mi se pare un tupeu jegos ca pe un om caruia azi ii zici ca il dai afara maine sa il rogi sa nu plece ca e foarte important pentru tine. Dar intr-o zi se invarte roata🙂

    In fine… oricum eu treaba asta nu o vad numai la manageri si in general mi se pare ca lipseste altruismul , spiritul civic .

  3. azi am auzit o vorbă care mi s-a părut interesantă…”cu biciul la căpşunari, la zidari”

    nu vreau să jignesc pe nimeni, am reprodus-o exact cum am auzit-o, însă înţelegeţi şi voi ce vroia să zică persoana

    în multe „corporaţii” s-a dovedit faptul că angajaţii sunt mai productivi dacă nu sunt stresaţi, însă, cum am mai zis, luăm doar ce ne place

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s