Monthly Archives: Septembrie 2008

parcare bicicletă la cârciumi

Cârciuma Piranha din Regie are o parcare pentru biciclete destul de mare. Prin august, am fost acolo într-o seară, cu ţoacla. La intrare, i-am întrebat pe gardienii de acolo dacă pot să-mi leg bicicleta de gardul parcării, la care ei au zis că nu şi mi-au arătat rastelul. Eu, în gândul meu zic, „Unde o fi rastelul ăsta sau fac ăştia mişto de mine?”. Când mă uit în direcţia indicată…na comedie…rastelul de biciclete. Însă, surpriză!!!!!! Rastelul era complet plin, aşa că a fost nevoie să-mi inghesui şi eu „agregatul” între celelalte, aşa că „problema” s-a rezolvat. Merită evidenţiat faptul că rastelul exista şi, mai mult, era plin. Deci cev, ceva se mişcă.

Altă cârciumă care are rastel este Hard Rock Cafe, din Herăstrău- adică cred că acele rasteluri care sunt în parc sunt ale lor.

Sper să apară din ce în ce mai multe astfel de rasteluri.

proiecte mari de infrastructură

Oare de ce se lucrează aşa de greu la aceste proiecte, în Bucureşti?

Primele două care îmi vin în minte(pentru că mă afectează în mod direct, zilnic) sunt construcţia pasajului subteran de la Băneasa şi lărgirea centurii Bucureşti, între Mogoşoaia şi Otopeni. La ambele se lucrează extrem de încet. Ieri, de ex, de la podul din mijloc(pe DN1, intre Otopeni si Feeria) până pe blvd. Ficusului am făcut nici mai mult nici mai puţin de o oră. Seara, centura Bucureştiului e impracticabilă, din cauza aglomeraţiei. Joi,am citit prin presă o declaraţie a lui Orban, potrivit căreia pasajul Băneasa ne va costa cu 4 milioane de euro în plus. Bine…dăm banii că oricum nu avem ce face, dar apare întrebarea „Până când?”. Totuşi, dau un ban dar vreau şi eu să văd că lucrurile se mişcă…chiar nu se pot accelera un pic lucrările? Chiar aşa tb să-şi bată aceşti „politicieni” joc de noi?

România şi viteza

Oare de ce la noi nu se poate circula normal? Pe autostradă dacă mergi, pe banda 1 se circulă cu 100km/h…dacă mergi pe banda 2, tb să ai minim 150km/h. Oare să fim toţi nişte mici „şumahări”? Azi mergeam spre Otopeni, pe DN1, pe banda 1 cu 70km/h şi un meseriaş care mergea mult mai repede ca mine(cca 75km/h) a găsit de cuviinţă „să-mi taie faţa” ca să facă el dreapta spre Otopeni, înaintea mea…

Oare de ce om fi ţara din Europa cu cele mai multe accidente mortale? Să fie infrastructura? Nu cred…cred că marea parte din vină o poartă şoferii români sau, mai degrabă, lipsa de educaţia şi nesimţirea şoferilor români care se văd doar pe ei şi de restul nu ne pasă. Ah…parcă se chema asta cumva…EGOISM

crosul petrom

Am participat la crosul Petrom. De ce? Pentru că vremea a fost frumoasă, iar organizatorul a spus că pt fiecare paritipant va construi 1 metru de pistă pentru biciclete. Mi s-a părut o iniţiativă foarte mişto. Păcat, însă, că bucureştenii nu se implică în  astfel de acţiuni. Au fost doar 1500 de participanţi, ceea ce, faţă de anul trecut e o creştere de cca 17%. Oricum mi se pare foarte puţin. Cred că bucureştenii ar putea face ai mult pentru oraşul lor, nu doar 1,5km de pistă…dar, mă rog, poate suntem doar prea preocupaţi să ne plăngem că nu avem aia şi aia, în loc să alergăm 25 de minute-> atât mi-a luat ca să termin pe locul 190. La femei :)). Locurile de la bărbaţi se terminaseră deja…dar nu contează, mi-am luat metrul de pistă pentru biciclete, de la Petrom. Acum doar trebuie să aflu unde e şi dacă am câştigat la tombolă.

Puricel

Cum eu nu am talent la scris, am rugat pe Thanat_Eros să scrie despre Puricel…iată ce a ieşit…

Mi-aş fi dorit sa fiu o scriitoare adevarata, sa pot starni emotii puternice doar prin puterea cuvintelor. Din pacate nu sunt, desi asta e momentul in care , din tot sufletul , mi-as fi dorit sa fiu. Sunt la interesectia dintre sentimentele mele si simtul responsabilitatii care ma obliga sa iau o singura decizie si nu alta. de fapt e vorba despre un catel, despre un sufletel amarat care isi cauta un stapan. Iubesc cainii, pe toti mai mult decat pe unii oameni.

Imi doresc din tot sufletul un caine, care sa-mi tina companie, care sa ma priveasca intelegator atunci cand sunt trista, care sa ma astepte cu bucurie cand vin acasa, cu care sa alerg prin parc sau sa ma harjonesc prin iarba inalta, caruia sa-i arunc bulgari de zapada in fata doar ca sa ma amuz urmarindu-l cum incearca sa-i prinda cu botul sfrasind insa prin a sfarama mingea fragila si gustand uimit nimicul care-i scapa printre dinti.

Sufar pentru ca nu pot avea un cainele dorit, l-as chinui tinandu-l prea mult in casa singur,abandonat intre pereti pana la ore tarzii din noapte. Asa ca am dat dorinta mea pe fericirea lui. Ezit iar si am nevoie de un ajutor ca sa facem un catel fericit, pe Puricel. el chiar are nevoie de o casa si de un stapan si daca as fi egoista l-as lua eu, doar ca ma gandesc ca are nevoie si de fericire, de joaca, de libertate

Puricel a suferit prea mult si ar avea nevoie de o roata nu la care sa latre dar care sa se intoarca favorbail sensul existentei lui. Puricel e un catel de firma : „de Cartier”, metis alb cu pete roscate, si ar putea juca un rol de pirat intr-un alt film..pentru ca are doar un ochi. Asa ca, strengareste clipind, Puricel promite distractie de neuitat, protectie, devotament nesfarsit unui iubitor de caini care ar vrea sa-l adopte. Ideal ar fi cineva care are o curticica in care Puricel sa poate exersa niste tumbe de multumire pentru fiecare castronel de mancare si pentru fiecare mangaiere.

Puricel poate fi adoptat si ca tester: daca vreti sa vedeti cine va iubeste mai mult: Puricel sau nevasta, inchideti-i pe amandoi in portbagaj si lasati-i asa peste noapte. dimineata veti constata cine se bucura ca va vede. Astept CV-urile celor interesati pe Private Message. E o zi perfecta pentru o fapta buna!

Puricel a fost găsit într-o zi de marţi, plin de purici şi cu un ochişor lovit. Mâine(24.09.2008) urmează să fie operat, întrucât nu se mai poate face nimic pentru recuperarea ochiului. După asta, Puricel caută un stăpân care să-l adopte şi să aibă grijă de el…e şi el un suflet amărât…Vârsta lui Puricel e în jur de 6-8 săptămâni. Ah…şi metis cu maro şi alb. Până cănd o să-şi găsească un OM BUN să-l adopte, o să stea la noi…