reclamaţii RATB, partea 1

Îmi place să fac reclamaţii. De ce să mă ascund după deget? Îmi place, şi cu asta basta. De ce? Sper să se schimbe ceva. Prima reclamaţie am scris-o la Regia Autonomă de Transport Bucureşti, pentru că un şofer de pe linia 282 din Bucureşti a considerat că trebuie să plece cu mine între uşi.

 

S-a întâmplat la staţia de la televiziune. El a oprit mai departe de staţie pentru că erau deja două autobuze oprite acolo, motiv pentru care am avut de mers din staţie până la autobuz destul de mult. Când m-am suit cu piciorul pe prima treaptă, stimabilul a început să inchidă uşile. Mai, nu a aşteptat nici măcar să se inchidă, ci a plecat, iar eu am rămas prins în uşă, cu juma’ de corp în afara autobuzului. Cum în autobuz nu puteam să intru şi cum „meseriaşul” nu dădea semne că ar fi observat am decis să sar din autobuz. Din fericire, pentru mine, nu s-a întâmplat nimic. I-am luat numărul de înmatriculare şi numărul maşinii şi am luat-o la fugă pe străduţe(Jean Monet, bazinul Floreasca), în speranţa că am să-l prind la staţie de la bazinul Floreasca. Ceea ce s-a şi întâmplat…Evident că şoferul nici măcar nu a avut bunul simţ să recunoască. Cred că 5 minute l-am înjurat încontinuu, până când s-a plictisit lumea de mine şi mi-a zis să-l las în pace că oricum nu se schimbă nimic. Evident că nu o să se schimbe nimic, dacă tratăm totul cu indiferenţă şi cu atitudinea asta.

Apoi, am decis să-i fac reclamaţie. Odată ajuns acasă, am intrat pe pagina RATB-ului şi am postat toate datele. A doua zi de dimineaţă, întrucât încă nu primisem nimic pe mail(numărul de înregistrare a reclamţiei), am telefonat la Relaţii cu Clienţii, le-am povestit ce şi cum şi am cerut numărul de înregistrare. Ei au căutat în baza de date şi mi l-au dat. Mi-a plăcut treaba asta, deşi mi s-ar fi părut mai normal să-l primes pe mail. În fine. La 30 de zile de la data reclamaţiei, am primit pe mail răspuns oficial de la RATB cum că şoferul a fost mustrat şi va fi pus sub observaţie. Mi-am zis nu e mult, dar e ceva. Oricum nu ştiu cât de reală e treaba(adică sancţionarea omului), dar e bine că mi-au răspuns la reclamaţie.

Plus că, bănuiesc că la un moment dat, dacă se tot aducă reclmaţii, cineva o să înceapă să-şi pună întrebări…sper şi eu…