Marti, 24.11.2009. Meci de Liga Campionilor intre Unirea Urziceni si FC Sevilla. Se joaca la Bucuresti, pe Ghencea. Ceva oameni, crainicul anunta vreo 20.000. Par, insa mai putini. Acelasi crainic are incercari disperate de a anima un pic atmosfera. Se rade, se glumeste. Cand am ajuns acolo, nici nu stiam ce culori are Urziceniul.
Incepe si meciul. Minutul 1. Gooooooool! Imediat vine si replica arbitrului- fault. Asta e, am urlat degeaba. Meciul curge anost. Spaniolii pare ca nu prea au chef de jucat. Tin insa mingea. Posesia ajunge pe undeva pe la 28%-72%. Va fi un meci greu, daca joaca la 0-0. Spaniolii au vreo doua bare, dar care nu prea reusesc sa dea un pic de viata jocului. Se apropie si pauza.
Minutul 45. Brandan bate aiurea o lovitura libera, iar minge ajung in plasa spaniolilor dupa o executie superba a lui Dragutinovici. E de la spanioli sa stiti. Autogol.
Repriza secunda. Muuult mai animata, faze la ambele porti. Urziceniul mai recupereza din posesie. Isi arata si coltii, trecand de vreo doua ori pe langa gol. Nici spaniolii nu raman mai prejos. Cateva decizii ale arbitrului sunt potrivnice romanilor, insa nu influenteaza in mod decisiv jocul.
Timpul trece. Nu cred ca m-am uitat decat de vreo doua ori cat timp mai e pana la final. Viteza cu care se intampla totul m-a prins.
De la margine se anunta 5 minute. se scurg extrem de greu. Lumea devine din ce in ce mai nervoasa. Cresc si aplauzele si scandarile.
In sfarsit, final. Unirea Urziceni mai adauga 3 puncte in palmares, iar primavara europeana se vede dupa colt.
Urmeaza Stuttgart. Cred ca ar trebui sa joace “totul sau nimic”. Oricum, locul 3 il au asigurat. Sa joace la egal, se poate dovedi pagubos.
Modul in care vezi meciul se schimba complet pe stadion. Atmosfera, apropierea de teren, privirea de ansamblu schimba complet perspectiva. La fel, si emotiile sunt altele. Esti mai implicat in joc. Parca totul are alta miza. Iar cand sunt echipe romanesti, cel putin pt mine nu mai conteaza ca se cheama Urziceni, Rapid, Steaua, Dinamo. In aceste seri sunt roman. La fel si ei. Ma bucur de victoriile lor, ma intristez de esecurile lor.
Si, orice s-ar zice, victoria lui Urziceni ramane. Chiar daca a fost autogol.
Era un tip pe acolo care tot urla…”sa le aratam noi la Europa cine suntem”. Acum, din pacate, Europa vede niste scandaluri politice. Si niste fraude electorale. Ma rog, de fapt, politicieni care clameaza frauda electorala. Unirea Urziceni si Dan Petrescu, insa, m-au facut sa uit de toate astea. Si sincer, sper sa ma duc si la meciul din optimi.
Ce as vrea sa taxez ar fi huiduelile pe care le aplica spectatorii romani cand mingea e la adversar (cu huiduelile la Sanchez eram de acord, nu despre ele e vorba). Incurajarile pt echipa favorita ar crea o atmosfera mult mai misto. Iar presiunea pe adversar ar fi mai mare. Mi-ar placea sa lasam deoparte “sa moara si capra vecinului”. Ca la asta se reduc huiduelile cand mingea e la adversar.
A, si pentru cei care nu stiu, FC Unirea Urziceni are culori alb-albastru.
De ajuns cu palavrageala. Actorii povestii- niste cartofi, ceapa, ardei, branza feta, iaurt de bivolita, ciuperci, masline, castraveti si niste muschi file.
Ei bine, da, am studiat la Cambridge. 2 zile. Da’ am studiat. Un amic mi-a sugerat sa-mi fac poza cu Universitatea si sa o pun in cv. Sa dea bine. Sa devin si eu un copil care a studiat la Cambridge, nu? 
comentarii