podul peste raul Cam

Ei bine, da, am studiat la Cambridge. 2 zile. Da’ am studiat. Un amic mi-a sugerat sa-mi fac poza cu Universitatea si sa o pun in cv. Sa dea bine. Sa devin si eu un copil care a studiat la Cambridge, nu?

Nu sunt multe de spus. Ca orice oras european, e altfel decat Bucurestiul. Mai frumos. Mai simplu. Mai multe biciclete. trebuia sa ma feresc de ele. Sensuri unice multe, cu contrasens deschis pentru biciclete. Care erau legate de toate gardurile si in cele mai felurite pozitii.

De la Heathrow la Cambridge am mers cu metroul si trenul. Au puncte comune. Biletul l-am luat direct pentru Cambridge. Transportul e unificat. Oamenii folosesc trenul foarte des. La ora 8 dimineata gara din Cambridge era plina. Copii, studenti, adulti. Unii cu biciclete mari, altii cu ele stranse, altii pe jos. Toti coborau din tren. Se duceau unde aveau treaba.

Intr-o dimineata am dat o raita prin oras. Sa fac poze. E ceva de vazut. Cum am zis, orasul e frumos. Sunt centre universitare peste tot. Seamana mai mult a biserici, asta pentru ca totul a inceput sub obladuirea ei.

Londra- King’s Cross

Londra- double decker

Londra- indicatii pe asfalt

strada

games workshop sau cum faci figurine pentru jocuri de societate

games workshop sau cum faci figurine pentru jocuri de societate

games workshop sau cum faci figurine pentru jocuri de societate

games workshop sau cum faci figurine pentru jocuri de societate

rasarit

facultate

biciclete la facultate

strada

semn de circulatie

facultate

cladire

arici

biserica sf magdalena

facultate

alt om

facultate

popa

facultate

cladire

un om

biciclizda cu prunci

cea mai veche librarie-Cambridge University Press

negura vremii

ora exacta

km 0

un colt de biserica

copac universitar

universitate

universitate

henric

biciclete legate

anunt

cambridge

cambridge

cambridge

cambridge- parc

mare de nori

mare de nori

haleala-n avion

apus in mare de nori

mare de nori

mare de nori

manastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i?

reclamatie CFR

Daca tot am inceput distractia asta cu reclamatiile RATB, am zis ca e pacat ca CFR-ul sa nu se simta bagat in seama. Vineri seara, dupa ce am scris articolul privitor la experienta neplacuta cu trenul care face legatura intre Gara de Nord si Aeroportul Henri Coanda, am zis sa fac si reclamatie la CFR pe aceasta tema.

Am cautat prin meniurile lu’ site-ul CFR Calatori. Am gasit-o pitita intr-un colt al site-ului, la pagina de contact. Ei bine, da, nu are o sectiune vizibila, care sa permita o accesare facila. Dar eu am gasit-o. E vorba de pagina unde se pot face reclamatii CFR. Si sugestii. “Ca cale” de acces…meniul contact (vezi rosu in poza), apoi Adauga sugestie/reclamatie(vezi verde in meniu). Asa ca fapt divers…le-au plasat “bine” in colturi ca sa nu fie prea ergonomic, intuitiv si la indemana.

Informatiile pe care le cer sunt plasate intr-un formular ce trebuie completat. Dupa introducerea informatiilor, trebuie completat si campul de securitate. Si se apasa “Trimite”.

La adresa de mail specificata in formular vor incepe, apoi, sa vina mail-uri. Nu spam, ci mail-uri “ajutatoare”. Alta caracterizare nu am gasit. Asa ca adresa ar fi bine sa fie una reala.

…un mail de validare…

…un mail de confirmare a validarii si de urmarire a starii petitiei…

… si inca un mail de confirmare…

Intr-adevar…daca dau click pe link-ul din al doilea mail primi, pot vedea starea petitiei, care acum este in lucru.

Pana acum asa a fost…un schimb de mail-uri. De fapt, doar niste mail-uri primite. Sunt curios ce o sa-mi raspunda.

Ce as avea de comentat, referitor la noul site CFR Calatori:

• pagina de sugestii si reclamatii e foarte bine pitita; oare de ce?
• meniul si poza centrala ocupa foarte mult loc, lasand putin spatiu textului util; pana la urma eu intru pe pagina ca sa aflu informatii, nu sa vad o poza; ca daca vreau poze ma uit in alta parte, nu pe site-ul cfr-ului.

In comparatie cu site-ul CFR-ului, aici se poate vedea cum arata site-ul companiei omoloage din Anglia- National Rail Enquiries.

mie imi pare un pic de discriminare

Orban isi da (din nou?) in petic, facand o astfel de declaratie. Oare nu ar trebui sa se sesizeze Consiliul pentru combaterea discriminarii?

Cre’ ca uitat homosexualii, nu?

Oricum, Antonescu a facut o miscare desteapta ca s-a distantat de o astfel de reactie, complet lipsita de bun simt. Bunul simt promovat in campanie.

Bucuresti- Otopeni: trenul CFR in actiune

Luni de dimineata. Am plecat din tara. Avionul pe la 11 dimineata. Ultimul check in la 09:10. Nu prea stiam cum sa ajung (nu agreez taxiurile). Am decis sa iau trenul care merge de la Gara de Nord la aeroportul Henri Coanda. Asa ca, sambata seara, m-am dus pana la gara sa vad ce trenuri am. Am aflat ca sunt din ora in ora, icepand cu 05:15 sau ceva pe acolo. Cel putin asa scria pe mersul trenurilor.

Calatoria dureaza cam 50 de minute, cu tot cu transferul cu autobuzul. Acceptabil. Pretul- 6 lei. Cel mai bine mi se potrivea cel de 07:15.

Luni de dimineata la 06:15 ies din casa. La 06:45 sunt la gara.Iau bilet. Ma duc la peron. Peronul 13. Se face 7. O singura do-n-soara pe peron. Dardaie de frig. Si io. Incep sa ma plimb, sa nu dau in benga.

07:05. Inca nu se vede nimic. Mai apar niste persoane.

07:10. Tot nimic. Nici pomeneala de tren. Io stau sa ma gandesc ca daca ar trebui sa plece la 07:15 trebuiau sa-l traga la peron. Peronul 13.

07:15. Nimicul persista in nimicnicia lui. Ma duc la Informatii. Stupoare sau, poate, confrimare. Intarzie 10 minute. Acceptabil

07:25. Mortii ma-sii. Inca nu a sosit. Calculele arata ca daca vine la si 25, pleaca la si 35…cu 50 de minute, 08:25. E, inca, in regula.

07:35. Natia ei de treaba. Incapabilii drecu’. Nici urma de tren. O persoana, intre timp, a disparut de pe peron. In curand si a doua.

07:40. Ma duc la informatii sa aflu cum pot sa recuperez banii si sa-i spun ca e bataie de joc. Aflu ca pot sa-i recuperez de la casa de bilete.

II iau, desi numai 90%. Restul sunt taxa de procesare. Bine, traiesc si cu asta. “Dar de ce vreti banii inapoi?” “Ca e bataie de joc. Trebuia sa plece la si 15 si e si 45 si inca nu a venit”.

Ma sui intr-un taxi. 1.4/km. Toate aveau atat. Nu am cautat mai ieftin. Doua-trei semafoare la Victoriei. 2 la Baneasa. La 08:35 sunt la aeroport. 35 de lei, cu tot cu bacsis. Omu’ de treaba. S-a grabit. Si a si pus benzina de 10 lei. Pe care ii castigase la cursa anterioara.

O sa fac reclamatie la CFR. Nu o sa se rezolve nimic. Da’ le cer taxa de procesare inapoi. 60 de bani, sa moara tzaca. Pacat ca nu am luat bonu’ de la taxi, ca ii ceream si pe aia inapoi,

La intoarcere, scapat de presiunea timpului, am decis sa iau tot trenul.

17:45. Luat bilet.

18:10 Urcat in microbuz. Da microbuz cu 20 de locuri, fara loc de bagaje.

18:20. In sfarsit, plecam.

18:24. Ajunge la gara Otopeni. Noroi. Se vede o rampa. “Unde-i gara?”, intreb. Mergeti pe rampa si acolo e peronul. Trenul vine la 18:28. Pe peron, un caine asteapta ceva de mancare. Nu am decat un mar. Il ignor. PE peron, 2 becuri, cate unul la fiecare capat. Iar peronul e lung de vreo 50m. Prefer sa raman la lumina.

18:28. Chiar vine trenu’.

19:15. Am ajuns in gara de Nord. 23 km, pe calea ferata. 50 + 4 minute. O gramada de timp.

Daca ar fi sa compar tot timpul(asteptare + deplasare), cam in acelasi timp am ajuns de la Heathrow la Cambdridge. Cam 80 si ceva de km.

Concluzia: daca pleci, mai bine ia ceva mai sigur. La intoarcere merge daca nu ai presiunea timpului. Oricum, senzatia e ca nu prea-si respecta orarul de functionare. Exista foarte multe necunoscute care pot aparea pe parcurs. Ma gandeam, daca raman cumva in camp…de ex, se strica trenu’…nu am nicio sansa de a mai ajunge la aeroport.

Oare ar trebui scos? Nicidecum. Insa cre’ ca ar trebui imbunatatit. Moment in care ar deveni imbatabil, zic eu. Iar taxiurile ar deveni aproape inutile. Oare se vrea asta? Acest tren e, insa, semn de normalitate. Da’ imbunatatiti-l, frate, ca asa e aiurea rau. Si respecta, ma, nene, oraru’, ca io risc sa nu ajung la avion. Ceea ce e rau.

Asa, ca incasari pe care le are cfr-ul cand face aceste curse: la plecare- cam 8 persoane, deci 48 de lei. La venire, 7, deci 42 de lei.

Fabulos, 90 de lei pe doua curse de 46km. Aproape 2 lei/km. Oare cum sa nu mearga pe pierdere? Cre’ ca microbuzul ii costa muuult mai mult decat cat castiga ei din cursa cu trenul.

Sincer, eu as plati mai mult. Da’ sa stiu ca ajung la destinatie. Fara sa stau 2 ore in autobuz si in trafic. Decent, adica.

Concluzia mea e ca ideea este extrem de buna. Trebuie, insa, aplicata eficient, ca sa produca si bani. Nu sa fie doar o incropeala pe genunchi. Si, nicidecum, eliminata, ci imbunatatita. E un semn de normalitate.

gocycle & velectris

In Anglia e Gocycle. In Franta e Velectris. Or mai fi altele, dar astea mi-au ajuns mie la urechi. Desemneaza un singur lucru. O bicicleta electrica.

Unele sunt mai futuriste- ma refer la forma- v. Gocycle.

 

 

 

Altele sunt mai clasice, cum e cazul lui Velectris.

Avantajul? Nu mai depui asa de mult efort cand pedalezi, in special la pante.

Ambele se incarca la priza, oferind in 3(Gocycle), respectiv 5 ore(Velectris) . Autonomiile sunt de 16km, respectiv 50, autonomia fiind, in, general, suficienta pt o utilizare zilnica la lucru.

Cu Velectris poti folosi ambele sisteme simultan, si cel electric si cel mecanic(dat la pedale), iar pe distante scurte, cand se pleaca de la semafor poti depasi masini si scutere. E verificata. Bine, asta e realizabila si cu bicla, normala, pe distante ffff scurte.

Preturile sunt pe masura. Daca Gocycle pleaca de la 1200 lire sterline, un Velectris ajunge si pe 2300 eur. Paris-ul, de ex., acorda si subventii- 25% din valoare bicicletei, dar nu mai mult de 400 eur.

Atentie, doar am prezentat cele doua biciclete. Nu am discutat despre utilizarea lor la noi. In acest moment mi se pare imposibil- lipsa sigurantei ca o mai gasesti acolo unde ai lasat-o, lipsa parcarilor etc.

Conceptul mi se pare foarte misto si l-as aplica, mai ales ca bicicletele iti permit sa concurezi ca viteza de deplasare cu masinile. Pretul mi se pare absolut imens. Ce nu imi mai place e greutatea foarte mare, cel putin la Velectris- 23kg. LaGocycle nu am aflat, insa pare usoara, uitandu-ma cum o manevreaza “pilotul”.

Avantajele pe care le vad, in afara de mobilitate si cel de mai sus, cu scaderea efortului- depozitarea, poti merge pe benzi pentru biciclete, in parcuri, pe trotuare. Evident, crescand viteza de deplasare cresc si riscurile si posibilitatea de a accidenta pe altii.

Ma mai intreb cat de fiabile sunt motoarele si cat de bune sunt bateriile. Oricum, intr-o utilizare normala, teoretic nu ar trebui sa abuzezi de motor. Insa, odata ce te-ai obisnuit…mira-m-as sa mai revii la pedalat.

Un filmulet foarte misto e in sursa de mai jos.

[sursa]

in alte parti se poate, noi, insa, avem rezerve

Motociclist. Autostrada. Suzuki GSXR-1000. Da-i carbuni!!!!
Locatia: Scotia. A omis insa faptul ca mai exista radare. L-au prins cu 267 km/h. Sau 166 m/h. Sau parcurgand 1 km si 120 m in 16 secunde.
Ce i-au facut? 9 luni de inchisoare si 5 ani de suspendare a dreptului de a conduce. Pedeapsa initiala a fost 12 cu 5.
E considerata cea mai mare viteza inregistrata in Scotia pe un drum.
Nu a reusit, insa, sa bata recordul de viteza inregistrat de un Porsche 911 (vorbim de Marea Britanie)- 275km/h. Rezultatul? 10 saptamani de inchisoare si 3 ani de suspendare.

La noi oare de ce nu or face pedepsele mai drastice? Oare s-ar frige prea multi atunci?
Un alt lucru care ar trebui introdus la noi e pedeapsa pentru cei care nu pastreaza o distanta (regulamentara) fata de cel din fata. In Olanda exista. La noi, nu. Tot in Olanda, regulamentul ii protejeaza pe biciclisti si motociclisti. La noi, nici nu existam.

cateva reclame de pe la tv

M-am uitat si eu la tv la ultimele meciuri din Liga Campionilor. La pauza, reclame. Doua dintre ele mi-au atras atentia.

Prima cu Cristiano Ronaldo. La ulei de motor. Ma intreb, oare de as lua eu un ulei de motor recomandat de Cristiano Ronaldo. Cred ca a pierdut de mult timp numarul masinilor pe care le are in garaj. De ce s-ar pricepe cum sa schimbe uleiul? Sau care e mai bun? Sau pe unde se schimba uleiul? Plus ca, si aici e o parere subiectiva, proprie si personala…nu-mi place fata lui; are fata de smecheras de cartier; nu pot sa-l sufar; probabil ca nici el pe mine, daca m-ar cunoaste.

A doua la PS3. Un domn corpolent isi schimba tricoul cu jucatorii. Nu are nicio treaba cu sportul. Alt sport decat ridicatul halbelor cu bere de pe masa. Mi s-a parut ciudat, nu intelegeam despre ce e vorba. Dupa un timp am percutat. Sony l-a scos pe piata in urma cu o saptamana. E vorba de EyePet. Chestia costa vreo 50 eur. E un joc. Are o camera web care capteaza toate miscarile celor aflati in raza ei de actiune. Imaginea e proiectata pe ecranul “tembelizorului”. Si, practic, te joci cu animalutul virtual care apare pe ecran. Desigur, toata treaba merge doar daca detii si PS3-ului. Care pe la  noi e vreo 1000 de lei.

Ce poti sa faci cu animalutul? Te joci, il speli, il hranesti. Se poate juca si cu niste jucarii virtuale, create de joc pe o suprfata din plastic care se livreaza cu jocul. Cica poti sa desenezi diverse chestii, care vor fi, apoi, reproduse pe televizor. Si folosite de “bestia” virtuala.

Cum vad eu treaba- sa te joci cu asta de cateva ori…e in regula. Folosit prea des cred ca devine neplacut pentru dezvoltarea ulterioara a plodului. Pana la urma e doar un joc care nu-l ajuta sa se dezvolte prea mult. Probabil ca tot interactiunea cu un caine real sau cu un animal la gradina zoologica sunt mai adecvate. Iar din punct de vederea fizic, daca ti-ai ales un caine bun, cred ca e mult mai in regula. Pentru ca un caine il solicita fizic pe acel copil. Animalu’ virtual deloc. Doar un pic, acolo, vizual. Plus ca trebuie sa stea sa se benocleze la tv. Deci privirea atintita intr-un singur loc.

[sursa1]
[sursa2]

reflectii personale

• un motor de cautare a trimis la mine pe site pe cineva care a cautat dupa “orgii cu pitici”. Probabil ca a gasit-o pe Alaba Alba-ca-Zapada care bea bere si fumeaza.
• ma gandeam aseara daca as mai intra intr-un bazin cu apa daca unei persoane i s-ar face rau si ar vomita inbazin; mai mult ca sigur ca nu; da’ oare administratorii vor schimba apa? daca nu e ziua lor de schimbat apa o sa o schimbe?
• oare la ce o fi buna sauna? cica se dilata vasele de sange, arzi un pic de calorii, te relaxezi; sangele circula mai usor, dupa un efort intens e foarte buna pt relaxare; nu e buna ca te deshidratezi mult si greutatea o pierzi doar din apa;si stai pe o banca pe care au stat multe alte cururi ude inainte; si vezi numa’ oameni dezbracati ce transpira abundent; si tu printre ei; eventual inghesuit
• oare omul asta care si-a gasit masina busita in parcare de ce nu s-o duce sa faca plangere la politie? nu stie ca daca foloseste casco o sa-i creasca prima de asigurare?

hotul neprins, negustor cinstit

Agassi a recunoscut. S-a drogat si el. Ma rog, pt mine e informatie in premiera, nu am stiut ca au planat si asupra lui astfel de suspiciuni.

In autobiografia sa, Andre Agassi recunoaste ca prin ‘97, din cauza problemelor personale s-a drogat. Atentie, drogat, nu dopat. Din cauza problemelor cu nevasta-sa. O fata buna, de altfel- Brooke Shields. Ghinionul lui a fost ca a fost testat de ATP. Norocul lui ca a reusit sa-i convinga ca le-a luat accidental. Cre’ ca a fost foarte convingator, mai ales ca sefi de la tenis sunt destul de intransigenti- sa ne amintim de Petr Korda care a fost exclus pe viata din cariera sportiva. Si nici ca s-a mai auzit ceva de el.

Pe scurt, printr-o scrisoare adresata ATP, in care minte de ingheata apele, Agassi, spune ca accidental a baut din bautura amestecata cu droguri a unui dina angajatii sai, numit Slim.

Days later I sit in a hard-backed chair, a legal pad in my lap, and write a letter to the ATP. It’s filled with lies interwoven with bits of truth.

“I say Slim, whom I’ve since fired, is a known drug user, and that he often spikes his sodas with meth — which is true. Then I come to the central lie of the letter. I say that recently I drank accidentally from one of Slim’s spiked sodas, unwittingly ingesting his drugs. I ask for understanding and leniency and hastily sign it: Sincerely.

“I feel ashamed, of course. I promise myself that this lie is the end of it.” The ATP reviewed the case — and threw it out.

Uitandu-ma la ce marturiseste Agassi, trag concluzia ca Mutu a avut doar ghinion ca a fost prins. Iar trecutul sau nu l-a ajutat. Dar oare Agassi nu era vazut tot ca un jucator problema? Oare cum a reusit Agassi sa-i convinga doar printr-o scrisoare?

[sursa]

is only words…

Pe la sfarsitul anilor ‘90 era in voga o melodie siropoasa- Words a celor de la Boyzone. Partea care ma intereseaza e refrenul:

it’s only words

and words are all I have

to take your heart away

Azi de dimineata mi-a revenit in minte pentru ca se potrivea foarte bine cu ceea ce vedeam- pe cosmelia unui generator electric, o multime de afise. Clasicul Banica cu al lui concert de Craciun (il asteptam si pe Hrusca din Canada sa vina sa-si ia tainul la sfarsit de an), inca un concert de Craciun (vienez de data asta) etc. Si Crin. Cu al lui slogan- “Romania bunului simt”. Sau ceva in genul asta. Oricum, promoveaza bunul simt.

Pai bine domnu’ Crin…nu credeti ca daca tot promovam bunul simt, afisele ar trebui lipite numai pe panourile special amenajate? A, nu sunt? Atunci nu lipim. Pai cum vreti dvs. sa va cred eu ca promovati bunul simt daca dvs va lipiti afisul airea? A, nu l-ati lipit dvs? Da’ cine? Staff-ul de campanie? A, e in regula atunci, domnu’!

E in regula pe dracu’. Iar asta e valabil pentru toti candidatii si promotorii de spectacole. Ce nu inteleg eu e de ce Politia Comunitara nu se sesizeaza. Nu de alta, toate afisele astea au un organizator, promotor, iar aia care sapa puturi au chiar si numar de telefon. E chiar asa de greu sa dai o amenda?

Iar despre asta am mai scris si acum un an.

Ce-i drept, afise parca sunt mai putine. Da’ tot sunt. Si tot plasate aiurea. Si tot campanie electorala era.

E posibl sa te mai intereseze:

• Campania electorală face mizerie…multă mizerie…
• Lipitor de afişe

doua dimineti nu tocmai reusite

Ieri.

In exces de zel am zis sa duc sticlele din plastic la reciclat. Toate. Una din ele continea must. Am facut greseala sa o desfac. Imi e greu sa descriu ce e pe tavanul din bucatarie. Si pe tricolul meu care s-a oprit fix in galeata de gunoi. Acum trebuie sa mai dau si cu niste vopsea in bucatarie. Bine, exagerez un pic, nu e chiar asa de rau. Si, oricum, cum nu stam cu ochii doar pe sus, mai ales ca

un sprite prea mic

Am primit o doza cu Sprite(de la Genin ca am luat o saorma mica; care oricum nu mai e asa de buna; cre’ ca a schimbat compozitia sosului si acum mi se pare prea gretos). 250ml. Oare la ce o fi buna doza de 250ml cu Sprite? E prea putina bautura ca sa-ti astampere setea. Oricum Sprite-ul e prea dulce si nu astampara setea. Pentru hidratare oricum nu e bun ca e cantitatea prea mica. De gust…nu-ti ajunge nici pe o masea. Nu e nici macar suficient gaz ca sa tragi si tu o ragaiala ca lumea. Sau o flatulatie. Nici macar sa zici ca ti-ar face rau. Unde mai pui ca daca faci raportul cantitate/pret, mai bine iei minim la 500ml. Practic, mai arunci si banii. Si mai faci rost si de o cutie de aluminiu, pe care, il cel mai bun caz nu ai unde sa o arunci. Ca la noi nu se colecteaza si aluminiul. Asa ca mai poluezi un pic.

O fi, oare, obiect promotional? Daca da, de ce dai bani pe ea? Nu ar trebui impartite pe strada de niste gagici bune si proaste?

Sau e cat sa bei ca sa scrii un articol de 257 cuvinte pe un blog? Iar cand te uiti inapoi…constati ca, de fapt, nu ti-a ramas nimic. Gustul se duce in cateva minute. De hidratare nici nu poate fi vorba. Ai bagat un pic de zahar, nici cat sa-ti ridici glicemia. Poate doar o usoara balonare. De care nu poti scapa prin procedeele enuntate un pic mai sus. Ca nu e suficienta presiune.

Alba-ca-Zapada. Reinventata. Bea bere si fumeaza.

E pe bune. Niste baieti s-au gandit sa promoveze o bere- Jamieson Brewery Raspberry Ale. Sunt australieni, da’ astanu i-a impiedicat sa se dea la Alba-ca-Zapada. Scopul campaniei era sa convinga lumea ca berea lor e “anything but sweet”. Evident, domnii de la Disney s-au suparat.

Iar biata Alba-ca-Zapada a devenit, in engleza, Ho White. Habar nu am cum ar fi in romana. Au fost transformatii si dragii ei pitici. Din Sleepy, Happy, Doc au devenit Filthy, Swarmy si Randy.

Apropo, cum ii cheama pe pitici in romana?

In fine, site-ul campaniei e inchis- anythingbutsweet.com. Iar compania care a initiat totul declara ca “au contactat un pic Disney”. Normal ca i-au contactat un pic, doar s-au folosit de imaginea angelica a Albei-ca-Zapada.

Si rezultatul

franturi din carti- rabdarea lui Toranaga

Ca tot scriam, in urma cu ceva vreme de Shogun…acum, insa, e de bine. Mi-a placut tare mult interpretarea lui Toranaga, privind “rabdarea”.

Rabdarea inseamna sa te stapanesti in fata celor sapte emotii: ura, adoratie, bucurie, neliniste, manie, mahnire si teama. Daca le stapanesti pe acestea sapte inseamna ca ai rabdare si atunci o sa pricepi sensul tuturor lucrurilor si vei fi in armonie cu vesnicia.

Mare lucru nu-i de comentat. Mi s-a parut, insa, foarte la obiect si ca descrie foarte bine ce inseamna sa ai rabdare. Ceva ce, multi dintre noi nu au.

E posibil sa te mai intereseze:

• agresivitatea bisericii
• un Shogun plin de greseli

crevetzel

Crevetzel isi face reclama. Nu tu buna ziua, nu tu salut. Nu tu cine e. Doar Crevetzel. Ma asigura, insa, ca sistemul lui, imi va creste traficul. In mod artificial, desigur. Recunosc, am intrat pe site-ul lui. Dar nu am sa-l public ca nu are sens.

Asa ca, draga Crevetzel, am sa-mi permit sa te ignor. Si am sa-ti ignor si sistemul. Sper sa nu te superi.

Multumesc, oricum, ca te-ai gandit la mine.